După ce s-a jucat cu eu-rile ei în Arlechini într-o pădure sălbatică (Vinea, 1995), pitindu-le şi travestindu-le, Daniela Şontică se decide să se abandoneze cititorului.
Titlul noului volum de versuri, Uitaţi-vă prin mine, Brumar, 2007, pune pe gânduri, însă. Nu e vorba nici de autoscopie, nici de etalarea sinelui. E mai mult vorba despre permeabilitate, despre o privire în rapidă trecere spre altceva. Şi poeta se ţine de titlu! Adică vorbeşte despre iubire, despre feminitate, despre frumuseţile pe care le ratăm zi de zi, dar o face într-un limbaj nu de puţine ori răcoros, înţesat de termeni exacţi, de provenienţă ştiinţifică.